Ricu Ariciul Ricu AriciulPovești pentru copii Abonează-te

Spălatul pe dinți la copii (3–6 ani): cât, cum și ce faci când nu vrea

De Dan CiobanuVerificat de Denisa-Iuliana Ciobanu, profesor pentru educație timpurieActualizat

Pe scurt: copiii de 3–6 ani se spală pe dinți de două ori pe zi, dimineața și seara înainte de culcare, aproximativ două minute, cu o cantitate de pastă cu fluor cât un bob de mazăre. Până pe la 7–8 ani au nevoie ca un adult să-i ajute sau să verifice. Ca să nu devină o luptă, transformați spălatul într-un joc și o rutină: un cântecel, o poveste, periuța preferată.

Cât de des, cât timp și cu câtă pastă

  • De două ori pe zi: dimineața și seara, înainte de culcare. Spălatul de seară e cel mai important, pentru că peste noapte se produce mai puțină salivă.
  • Aproximativ două minute. Un cântecel sau o clepsidră ajută.
  • Pastă cu fluor, cât un bob de mazăre. Pentru copiii de 2–6 ani, Academia Europeană de Stomatologie Pediatrică recomandă pastă cu 1.000 ppm fluor, iar Academia Americană de Stomatologie Pediatrică recomandă de la 3 ani o cantitate cât un bob de mazăre. Copilul e încurajat să scuipe spuma, nu s-o înghită.
  • Cu ajutorul unui adult. Copiii mici nu ajung singuri la toți dinții, mai ales la cei din spate. Lăsați-l să încerce singur, apoi „mai trece o dată” părintele.

Pentru tipul de pastă potrivit copilului vostru și pentru controalele periodice, cereți sfatul medicului stomatolog pediatru.

Cum se spală corect dinții la 3–6 ani

  1. Pune pe periuță pastă cât un bob de mazăre.
  2. Începe cu dinții din față: mișcări mici, sus și jos.
  3. Continuă cu dinții din spate, în cerculețe mici, pe toate fețele.
  4. Periați ușor și limba.
  5. Copilul scuipă spuma.
  6. Periuța se clătește și se lasă la uscat, cu capul în sus.

În Ricu și periuța de dinți, Mama Arici transformă pașii aceștia într-un joc: periuța e un trenuleț, iar fiecare dințișor e un vagon care trebuie spălat.

Ce faci când copilul nu vrea să se spele pe dinți

  • Validează, nu certa: „Știu, uneori pare plictisitor.”
  • Arată-i de ce: uitați-vă împreună în oglindă după masă, la firimiturile rămase printre dinți.
  • Fă din spălat un joc: trenulețul periuței, un cântecel („Sus și jos și-n cerculețe…”), o clepsidră colorată.
  • Lasă-l să aleagă periuța sau culoarea paharului. Alegerea îi dă sentimentul de control.
  • Spălați-vă împreună. Copiii învață mai ales imitând.
  • Un calendar cu steluțe pentru fiecare dimineață și seară cu dinții spălați.

La grădiniță: activitate despre igiena dentară

După vizionarea poveștii, copiii „spală” dinții unui model mare de carton cu o periuță, în ritmul cântecului. Activitatea se potrivește cu domeniul dezvoltării fizice, a sănătății și igienei personale din Curriculumul pentru educație timpurie.

Întrebări frecvente

De la ce vârstă se poate spăla singur pe dinți?

Copiii pot începe să țină singuri periuța de mici, dar până pe la 7–8 ani au nevoie ca un adult să-i ajute sau să verifice, pentru că nu ajung bine la toți dinții.

Ce fac dacă înghite pasta de dinți?

De aceea se folosește o cantitate mică, cât un bob de mazăre, iar copilul e învățat să scuipe spuma. Dacă înghite frecvent cantități mari, discutați cu medicul stomatolog pediatru.

Ajută o poveste la spălatul pe dinți?

Da. O poveste cu un personaj îndrăgit care trece prin aceeași „luptă” îl ajută pe copil să vadă spălatul ca pe un joc, nu ca pe o obligație.

Vezi povestea „Ricu și periuța de dinți”

Surse

Ghidul se bazează pe:

  1. European Academy of Paediatric Dentistry (EAPD): „Guidelines on the use of fluoride for caries prevention in children: an updated EAPD policy document”, European Archives of Paediatric Dentistry, 20(6), 2019, pp. 507–516
  2. American Academy of Pediatric Dentistry (AAPD): politica privind caria timpurie a copilăriei
  3. Ministerul Educației: Curriculumul pentru educație timpurie, aprobat prin OMEN nr. 4.694/02.08.2019

Verificat pedagogic de Denisa-Iuliana Ciobanu, profesor pentru educație timpurie cu peste 12 ani de experiență la grupă. Ultima verificare: . Informațiile despre sănătate urmează recomandările organizațiilor citate la „Surse” și nu înlocuiesc sfatul medicului.